Circulația în România, ediția 2014

N-am mai fost din 2012 la Deta, lângă Timișoara (de fapt, mai exact, la 20 de km de granița cu sârbii), așa că ne-am bucurat de noile segmente de autostradă: A1 până după Deva, o porțiune de 20 km înainte de Lugoj, urmată de centura aceluiași oraș, parte din A6. Ni s-a scurtat călătoria până la Timișoara de la 4,5 ore la 3 ore și 15 minute, fără stres, cu o parte din drum parcurs pe ploaie. 

La întoarcere, ca să evităm traversarea Timișoarei, am plecat din Deta prin Reșița-Caransebeș-Hațeg și am intrat pe autostradă la Orăștie. Pe noapte, drumul a durat 3 ore și 35 de minute, comparativ cu 4,5 ore în turele anterioare. Bine de știut, dacă vreți să mergeți la Belgrad. Segmentul din județul Hunedoara, de la Sarmizegetusa la Orăștie, e reabilitat relativ recent, drum lat cu asfalt bun și multe porțiuni drepte. 

Nici partea din Banat nu-i foarte rea, doar că acolo sunt mai multe localități, unele prost iluminate, altele de-a dreptul în beznă. Am constatat că niciun sătean nu se gândește la siguranța lui sau a copiilor, n-am văzut ”picior” de element reflectorizant, pe nicio haină. Îi vezi doar când ajunge lumina mașinii pe ei și nici atunci nu prea-ți sar în ochi, toți erau îmbrăcați în culori închise, predominant negru.

Sunt convins că știți cum arată un sat noaptea, dar o să fac totuși un rezumat: dacă ai noroc, e câte un stâlp de iluminat cam la fiecare 200 de metri, cu un bec care dă o lumină chioară. În lateral sunt șanțuri, iar trotuare ioc. Trebuie să caști bine ochii, pentru că din când în când apar tineri care stau la povești pe marginea drumului, babe care trec agale strada, copii care trec în fugă strada și, favoriții mei, un grup de patru maturi, care veneau ținându-se de braț, ocupând jumătate de sens de mers. Toți patru se țineau de braț, nu doi câte doi. În dreapta șanț, în stânga mașină pe sensul opus, în față barieră umană îmbrăcată în negru. Noaptea. Veseli. Au avut zile.