Și maneliștii e oameni

Un prieten și-a cumpărat o chitară custom-made, un fel de clonă de Telecaster cu îmbunătățiri. Când mi-a zis cine i-a vândut-o, am rămas cu gura căscată. De două zile, pe grupul de vânzări instrumente muzicale de pe FB, același manelist a scos pe piață și restul bijuteriilor din colecția muzicală, ca să-și cumpere un Fender Stratocaster pre-CBS, din anii 60. Respectiva chitară e un fel de mit, una decentă costă minim 10.000 de euro, iar prețurile pentru modelele din ani cu lemn exceptional au chiar și șase cifre. Toți marii chitariști au măcar una în colecție (Eric Clapton, Mark Knopfler, David Gilmour etc.)

Pe lângă calitatea instrumentelor pe care le deține, surpriza provine și din exprimare. V-ați obișnuit cu maneliști agramați? Iaca excepția (am văzut și roackeri scriind mult mai prost pe grupul acela):

Cert e că omul știe despre ce vorbește, e pasionat de blues și nu cântă rău. Doamnelor și domnilor... Adi de la Vâlcea!

Amuzant: am descoperit pe net un reportaj Antena 1 pe tema asta, iar cei care l-au făcut sunt pe lângă subiect, habar n-au cum se scrie David Gilmour (la 3:30).

Întrebare pseudo-filosofică, că tot râdem toți de maneliști: presupunând că acasă unul citește Tolstoi iar celălalt cântă blues, ce-i mai nasol, să câștigi bani scriind pentru trafic, cu titluri și subiecte ”incendiare” sau să cânți manele?

V-am pupat pe portofel!