Babyproofing pentru dispozitive iOS

Fără a intra în dezbateri inutile despre rostul desenelor animate în viața copilului și dependența pe care o crează, atât vă zic: sunt momente când e nevoie ca poneiul să stea pe fundul lui și să tacă. 

Două exemple: 

• urlatul în mașină (da, știu, alții dorm), ca tati să nu fie dat la știri drept exemplu de road rage și dadhole;
• respectiv un zbor cu avionul, când ultimul lucru pe care-l vrei e să-ți deznozi odrasla din jucăriile hi-tech ale fiecărui pasager (căști, laptopuri, tablete, telefoane, iconițe cu Arsenie Boca și pixuri pentru sudoku).

Am investigat pentru voi (dar mai mult pentru mine) și soluția e simplă: ”decât” o tabletă cu iOS și-un video suficient de lung și captivant. N-ai nevoie de aplicații speciale. Să purcedem:

• un iPad cât mai vechi, dar pe care să meargă iOS9 (analizați voi dacă funcțiile de mai jos există și pe alte SO-uri);

• video-ul: recomandarea mea e ăsta,  magie pură pentru 75 de minute, aproape că uită să respire, prin comparație DuckTV e ca o jucărie din lemn pe lângă telecomandă. Să zicem că e educativ, învață limbi străine și cântecele noi, deși prin scopul exercițiului asta nu e important, se putea holba și la două cercuri negre pe fundal alb dacă asta o ținea sedată. Se poate da jos de pe YouTube cu Downie sau alt software de gen;

• un player video. Poate fi cel inclus cu platforma, eu am instalat mai demult AVPlayerHD pentru delegații și îl folosesc pe acela;

• setări în iOS, îngropate frumos de Apple: Settings - General - Accessiblity - categoria Learning  - se activează Guided Access și se setează o parolă;

• după care se pornește aplicația video/filmul, se apasă de trei ori pe butonul dispozitivului și apar opțiunile: se pot dezactiva butoanele fizice, tastatura, interfața tactilă, etc. Până nu apeși iar de trei ori pe buton și bagi parola totul e blocat;

• suplimentar, pentru site-uri web există chiar și funcția de a desena părțile de pe ecran care vor fi dezactivate, probabil pentru a nu putea închide jocurile online iar o altă funcție utilă este limita de timp (countdown).

N-am putut să fac capturi de ecran, sunt dezactivate combinațiile de taste în momentul setării opțiunilor, dar cred că e ușor de înțeles procesul.

Alte opțiuni, pentru copii și mai mari, se găsesc la Settings - General - Restrictions. Poți dezactiva (printre altele) instalarea și ștergerea aplicațiilor, descărcarea de filme sau muzică și restricționa ce site-uri web pot fi vizitate.

Lectură suplimentară pentru Androizi.

Citește în continuare

Cum am schimbat dramatic situația din Aeroportul Sibiu

Scriam pe 27 aprilie despre aeroportul Sibiu și penibilele automate de bilete de acolo. Cineva a reacționat:

După cum se poate vedea în poză am fost sceptic și-mi cer scuze, ei și-au dat silința, pentru că situația vineri, 20 mai, e mult mai bună:

A dispărut paharul de cafea, deci se poate! Revoluție! Bravo băieți și fete! Întotdeauna mi-am dorit să schimb lumea cu blogul ăsta și acum mi-a reușit.

Citește în continuare

Început de banc: doi politiști într-un Polo

Veneam spre birou și am văzut un ditamai malacul, în uniformă de politist, cocârjat peste volanul unui Polo. Dacă gogoșar în borcan e metafora clasică pentru politist în punct de control trafic, pentru cazul ăsta metafora ar trebui să fie gogoșar în cutie de chibrituri. 

Polo nu doar mic, dar și cu motor de 1.2l cu 90 CP. Spunea cineva că pe termen lung o să ne distrăm cot la cot cu politiștii, din banii noștri bineînțeles - sunt motoare foarte puțin fiabile. Aș vrea să văd o urmărire pe autostradă, în care vitejii noștri blochează calea infractorului. Pui două polo de-a latul, mai rămâne o bandă liberă.

Iar un coleg povestea cazul politiștilor germani care se plâng de BMW-urile lor Seria 3 și lipsa de spațiu: n-au loc în portbagaj pentru tot echipamentul și o parte din el e amplasat în interiorul mașinii, așa că dacă transportă pe cineva trebuie să pună un coleg lângă, atent ca respectivul pasager să nu pună mâna unde nu trebuie.

Ai noștri, săracii, n-au probleme că nu le încape casca și vesta antiglonț în portbagaj și mitraliera în portieră, ei nu încap cum trebuie nici în costum de baie și chipiu în mașină. S-ar putea să vedem în curând polo-uri de poliție dotate cu tulă (ăsta-i un cuvânt gen adidas, vine de la marca Thule, sunt cutiile alea care se pun pe mașină când pleci în concediu cu jumătate de casă după tine).

Capotă, portbagaj din plastic și girofar deasupra. Aș vrea să văd asta.

Am auzit că următoarea comandă o să fie pentru VW up! sau Lupo second-hand că deja e prea mult lux în poliție.

Poza asta e atât de mișto pentru o poză de presă încăt mi-am permis să o ciordesc (doar vorbim de poliție) fără permisiune, iar titlul articolului din care face parte e demențial, oscilează între click-bait, mândrie, tâmpenie și umor absolut: ”VITEZOMANII Galațiului, URMĂRIȚI cu mașini germane. Poliția Rutieră a primit o brumă de DOTĂRI noi”.

(C) http://www.viata-libera.ro

Citește în continuare

My fucking Sibiu în an electoral

Am avut ocazia să aduc mai mulți străini de la aeroport în centru în ultima vreme și, dacă te gândeai că Sibiul e un oraș frumos, drumul ăsta îți schimbă optica destul de repede, suntem o mare mahala prăfuită.

Șoseaua Alba Iulia în Turnișor e un dezastru atât urbanistic cât și de întreținere: în timp ce încerci să nu iei toate capacele de canal denivelate remarci blocuri înghesuite la stradă, pestrițe, prăfuite, unele abandonate în faza de construcție. 

Apoi treci prin noua zonă Kaufland care arată decent, doar pentru a da de o zonă rușinoasă pentru centrul nostru: strada Dealului între Șaguna și Banatului.  90% din casele de pe Șaguna n-au văzut vopsea nouă în ultimii 25 de ani. Casa de pe colț, unde a fost odată Data Pro e o ruină iar câteva clădiri mai încolo e o clădire ce a ars recent, dar nu atât de recent încât să nu se poată interveni asupra ei. Cine știe, poate cineva vrea să tragă un bloc și acolo și avea nevoie de un pretext pentru demolare.

Când intri pe strada Banatului, cu arborii ei mari și înverziți, deja arată alffel, te și miri cum de au scăpat netăiați. Încă.

Tot ca o contribuție la modernizarea orașului, pe Dealului și pe Șaguna au apărut în weekend două șanțuri transversale. Operă artistică, umplută cu griblură, deci nori de praf și motiv pentru șoferi să meargă încet.

În dimineața asta am constatat că șanțul de pe Șaguna era golit de pietriș și-și dezvăluia adâncimea impresionantă, motiv pentru a apărea cozile astea interminabile, ceva ce eu n-am mai văzut la ora 8:30 când de obicei zburzi prin zonă. Nu știu dacă s-a golit șanțul acela singur, din cauza traficului sau aceiași idioți care l-au umplut cu griblură vor să-l asfalteze, însă ăsta nu e nici lucru bine făcut, nici bine planificat.

Citește în continuare

O mașină de spălat distrusă de altceva decât calcarul

În urmă cu vreo șase luni a început nevastă-mea să se plângă de mirosul pe care-l emană mașina de spălat atunci când e folosită. E drept, de o vreme puțea de nu puteai intra în baie, un miros greu și chimic, total neplăcut și nu putem lăsa nici ușa deschisă, pe motiv de copil curios. În mod ciudat, mirosul apăruse brusc, de la o spălare la alta, în toți anii anteriori mașina nu dăduse semne că o doare burta.

În concediul de iarnă am desfăcut filtrul - era curat, dar am avut nevoie de trei încercări (cu inundațiile aferente) ca să-l pot pune corect la loc. N-a fost cel mai fain mod de a petrece dimineața primei zile libere. Nici garnitura cuvei nu prezenta urme de mucegai, mașina părea ok. N-am mulțumit-o pe doamna, bănuia că furtunul de evacuare are ceva sedimente, dar i-am explicat că ăla n-ar trebui să pută când trece apă prin el, ci în repaos, când e doar aer.

De atunci ne tot ciondănim pe tema asta, ea insistă să-i rezolv problema, eu îi explic că-s inginer de calculatoare și o pot ajuta doar cu o căutare pe Google iar soluțiile de acolo le-am încercat deja. Presimțeam că urmează o investiție într-o mașină nouă, dar m-am ținut tare pe poziție. 

Sâmbătă dimineața am spălat eu și, culmea, n-a mirosit baia. Am analizat ce-am făcut diferit și am ajuns la concluzia că un mic și aparent inocent șervețel captator de culoare e cauza problemei. Încă un test duminică, cu șervețel, iar concluzia a fost clară. Nenorocitul ăsta mic, când ia contact cu apa devine sconcs sub asediu.

Dacă nu știți ce-i aia ”servețel captator de culoare” nu vă bateți capul, dar mai bine nu-l folosiți.

Citește în continuare

Apă, paie, bună stare și bătaie

Colegii mei, mai ales cei mai puțini carnivori dintre ei, își comandă de câteva săptămâni masa de amiază de la ”Bună stare și mâncare”, un salat bar virtual, unde trebuie să suni cu o zi înainte iar salata zilei e doar una, nu poți alege, nu poți adauga sau scoate ingrediente, nu poți face fițe dar ți-o aduc la ușă.

Săptămâna aceasta s-au distrat cu chestii gen ”varză Bruxelles cu arahide, alături de sosul de turmeric, conopidă, țelină și ovăz Bio+ aloe vera confiat” care arată așa:

Chestia aia gelationoasă nu e muci, iar gustul produselor, cel puțin în ziua când am testat și eu (poza de mai jos), era bun - ba ei chiar zic că îi satură și câteodată au probleme în a termina porția. Cel mai nasol lucru: câteodată arată a borâtură de cămilă sau a mâncare de/cu viermi. Glumesc, chiar mi-a arătat colegul o cutie cu viermi dar nu era mâncarea lui ci a cameleonului lu' fiu-so. Din fericire n-a încurcat borcanele.

Am întrebat o colegă, tip ponei vrăbiuță, dacă în zilele când își ia salată la amiază se duce acasă după lucru și înfulecă mâncare caldă - a zis că depinde, dacă are chef să gătească; răspuns care n-a clarificat scopul întrebării.

Dacă vreți să învățați cuvinte noi: meniul de săptămâna asta. M-a distrat procentul fibrelor, câteodată peste 100%, poate e vorba de porția zilnică recomandată sau ceva.

O singură critică am (da, știu, deși nu pare, restul articolului e de bine): bună stare se scrie bunăstare.  Și o recomandare care le-ar crește numărul de clienți: o fi complicat dpdv logistic, dar nu multă lume știe dacă are chef a doua zi de salate sau dacă nu are alte planuri de masă, poate un sistem de comenzi mai flexibil le-ar crește numărul de clienți. Dar poate sunt mulțumiți sau așteaptă să adune capital pentru investiții ulterioare.

Încă două poze, că nu e pizza și nu risc să mă înjurați că pun poze cu mâncare dimineața, când aveți stomacul gol.

Citește în continuare

Transformarea unei școli de la țară

Am citit acum vreo lună articolul din TS despre școala din Țichindeal și starea ei precară, precum și faptul că e cauză la semimaratonul din Sibiu, 28 mai. I-am trimis linkul unui coleg care are casa parintească acolo și i-am dat un mic imbold prietenesc: să dea dracu să nu participi! 

Două ore mai târziu el era înscris și eu îl sponsorizasem - era mai scump pe kilometru ca Uber; ce-i drept, se băgase doar la plimbarea de 5 kilometri.

Descrierea din articol era destul de tristă: ”școala din sat nu este dotată cu materialele absolut necesare pentru a învăța: podeaua este din pământ, nu au lumină și nici bănci. ”

Poză furată din articolul Turnul Sfatului

Deși n-au lumină, podea sau bănci, m-am gândit că le-ar prinde bine niște calculatoare, am decis să strângem toate cele pe care nu le mai folosim dar sunt în stare bună (de la lucru sau acasă) și să vedem dacă le putem dona. Ideea era că poate se strâng suficienți bani de la maraton pentru curent și renovare, să facem ceva peste minimul necesar. Așa că i-am sugerat colegului să intre și pe la școală când mai trece pe acolo, să vadă dacă putem colabora.

S-a intors cu informația că școala a fost renovată anul trecut, are curent și podea, ba chiar și calculatoare, n-au nevoie de vechituri! Ne-am uitat unul la celalalt, ne-am scărpinat în cap și am încercat să ieșim din momentul demn de Caragiale. El fuge, eu am donat, vor găsi ei ceva de făcut cu banii.

Citește în continuare